Când piețele se prăbușesc, economiile încetinesc și inflația scapă de sub control, investitorii caută refugii. Iar primul instinct adesea transmis din generație în generație este aurul. Metalul galben a fost dintotdeauna simbolul valorii, al siguranței și al permanenței. Însă în lumea financiară modernă, întrebarea rămâne: este aurul cu adevărat un refugiu sigur în vremuri de criză sau poate deveni o capcană subtilă?

Percepția tradițională: aurul, „ancora” stabilității
Aurul nu este legat de un guvern, de o bancă centrală sau de datoria unei țări. Este finit, tangibil, universal recunoscut. În perioadele de hiperinflație, prăbușiri valutare sau războaie, aurul a fost adesea singura monedă de schimb acceptată. Din acest motiv, imaginea sa ca „valoare de refugiu” este profund înrădăcinată.

Ce se întâmplă în realitate?
Aurul tinde să crească în perioade de incertitudine economică dar nu întotdeauna. De exemplu, în criza financiară din 2008, aurul a avut inițial un recul, pentru că investitorii au lichidat din aur ca să acopere pierderi din alte zone. Abia în anii următori a urmat o creștere accelerată, pe fondul relaxării cantitative și temerilor inflaționiste.

În criza COVID-19, aurul a atins maxime istorice, fiind alimentat de frica globală, dobânzile scăzute și expansiunea masei monetare. Dar imediat ce randamentele obligațiunilor au început să crească și dolarul s-a întărit, aurul a intrat într-o perioadă laterală.

De ce poate fi aurul o capcană?

1. Nu generează cashflow – Aurul nu plătește dobândă, dividende sau chirie. Este un activ static, iar în perioadele în care inflația este combătută eficient sau piețele bursiere revin, aurul pierde atractivitate.
2. Dependența de sentiment – Prețul aurului este influențat puternic de percepții și emoții, nu doar de fundamente. Astfel, poate avea volatilitate neașteptată, în special în momentele în care narativul de „siguranță” se schimbă.
3. Timingul greșit – Mulți investitori intră în aur exact când toată lumea fuge spre el, adică aproape de vârfuri. Apoi, când frica dispare, prețul scade, iar „refugiul” se transformă într-o pierdere.
4. Expunere neadecvată – Aurul este adesea perceput ca un activ de încredere, dar plasamentele în instrumente derivate pe aur, ETF-uri sau companii miniere implică riscuri specifice suplimentare.

Când este aurul o alegere rațională?
Aurul poate avea un rol valoros în portofoliu dacă este privit ca o componentă de diversificare. În special:
– Când inflația este persistentă
– Când dobânzile reale sunt negative
– Când există incertitudine geopolitică majoră
– Când investitorii se tem de colapsul unor valute sau bănci centrale

Alocarea inteligentă în aur nu înseamnă să mizezi tot pe el, ci să îl incluzi în proporții echilibrate (ex: 5–10%), în funcție de profilul de risc și obiectivele tale.

Aurul în România
Românii au o relație aparte cu aurul (bijuterii, moșteniri, lingouri, aur) la bancă. Dar mulți confundă aurul fizic cu investițiile eficiente. Costurile de achiziție și stocare, lipsa lichidității imediate și marjele mari pot transforma o investiție „sigură” într-o experiență frustrantă.