România este o țară paradoxală din punct de vedere financiar. Avem una dintre cele mai mari rate de proprietate imobiliară din Europa, dar și una dintre cele mai mici rate de educație financiară. Suntem printre puținii care cred că „banii se țin la saltea”, în timp ce restul lumii își diversifică portofoliile și învață despre investiții încă din liceu.

Mulți români abordează investițiile cu o doză sănătoasă de neîncredere. Nu din rea-voință, ci din reflexe istorice. De la FNI la Caritas, de la inflația galopantă din anii ’90 la crizele economice și instabilitatea politică, românii au fost antrenați să fie sceptici. Mentalitatea de supraviețuire a fost singura care a funcționat în mod constant: „Nu risca, că pierzi tot.”

Această mentalitate, însă, intră din ce în ce mai des în conflict cu realitatea prezentului. O nouă generație de români mai conectați, mai informați și mai dornici de autonomie financiară, începe să caute mai mult decât stabilitate. Apare dorința de prosperitate. Nu doar să ai ce pune pe masă, ci să-ți permiți o viață mai bună, să investești, să economisești inteligent, să îți creezi surse pasive de venit.

Problema apare când cele două tipuri de mentalitate supraviețuirea și prosperitatea intră în conflict. Investitorul român vrea să crească financiar, dar încă se teme. Vrea randamente, dar are oroare de risc. Vrea să învețe, dar nu are încredere în nimeni.

Acest blocaj se reflectă în deciziile financiare: investiții făcute impulsiv, fără educație; retrageri rapide la primul semn de volatilitate; refuzul de a diversifica portofoliul; concentrarea excesivă pe imobiliare ca unică formă de siguranță.

Pentru a trece de la mentalitatea de supraviețuire la cea de prosperitate, românii trebuie să își asume câteva adevăruri:

1. Educația financiară este mai valoroasă decât orice pont sau recomandare
2. Niciun câștig nu vine fără risc, dar riscurile pot fi gestionate inteligent
3. A investi înseamnă și un proces de autocunoaștere: ce tip de investitor ești, câtă volatilitate poți tolera, care îți sunt obiectivele reale
4. Diversificarea nu este un moft, ci o armă împotriva haosului pieței
5. Prosperitatea nu vine dintr-o oportunitate unică, ci din decizii consecvente și bine fundamentate

România se află într-un punct de cotitură. Avem tot mai multe instrumente la dispoziție: burse accesibile, platforme online, educatori financiari, acces la fonduri și ETF-uri globale. Ceea ce ne mai lipsește este curajul de a schimba paradigma: de la „cum să nu pierd” la „cum să construiesc pe termen lung”.

A fi investitor în România astăzi nu mai înseamnă un act de curaj, ci un pas necesar spre independență financiară.