Multiplii de evaluare precum PER (Price to Earnings Ratio), P/B (Price to Book) sau EV/EBITDA sunt folosiți pe scară largă pentru a estima dacă o acțiune este ieftină sau scumpă. Totuși, realitatea din piețele moderne este mult mai nuanțată: acești indicatori nu spun întotdeauna adevărul, mai ales atunci când sunt interpretați în afara contextului narrativ al pieței.

Ce este PER și de ce este atât de folosit

PER se calculează împărțind prețul acțiunii la câștigul net pe acțiune (EPS). Un PER mic este adesea considerat semnal de „valoare”, iar unul mare poate sugera o acțiune „supraevaluată”. Dar această interpretare funcționează doar în absența distorsiunilor psihologice sau macroeconomice.

De exemplu, în timpul recesiunilor, profiturile scad abrupt, crescând artificial PER-ul. Pe de altă parte, în perioadele speculative, profiturile viitoare sunt exagerate, iar un PER ridicat este văzut ca justificabil de către investitori care cumpără „povestea”, nu realitatea financiară.

Când PER-ul minte: 3 scenarii clasice

1. În prag de recesiune: multe companii arată PER-uri mari nu pentru că sunt supraevaluate, ci pentru că au câștiguri comprimate temporar. Investitorii care se uită doar la multipli pierd oportunități exact când prețurile sunt jos.
2. La hype și bule speculative: companii fără profituri reale pot avea PER-uri negative sau absente. Totuși, capitalizarea de piață crește puternic pe bază de narrativ (inteligență artificială, energie verde, crypto etc.), iar multiplii devin irelevanți pe termen scurt.
3. În companii ciclice: PER-ul scade în perioadele de boom economic și crește în recesiuni. Un PER mic poate însemna de fapt „top de ciclu”, nu „valoare”.

Când PER-ul devine busolă: condiții pentru relevanță

Pentru ca PER-ul să aibă valoare predictivă, trebuie îndeplinite câteva condiții:

– Compania să aibă un istoric stabil de profituri și o industrie relativ previzibilă
– Să nu fie într-o fază de hiper-creștere sau declin structural
– Piața să nu fie dominată de un narrativ speculativ care distorsionează percepția asupra riscului

În aceste cazuri, un PER redus poate semnala oportunități de tip „value investing”, în timp ce un PER foarte ridicat poate sugera un risc crescut de corecție.

PER relativ vs. absolut: ce comparație are sens

Un PER absolut de 15 sau 20 poate părea acceptabil, dar e irelevant dacă restul sectorului se tranzacționează la 8 sau la 30. De aceea, PER-ul trebuie analizat relativ:

– față de media istorică a companiei
– față de sectorul său
– față de media pieței în acel ciclu economic

Investitorii profesioniști compară și cu randamentul obligațiunilor guvernamentale: dacă randamentul EPS este mult sub randamentul fără risc, acțiunea devine mai puțin atractivă.

Narrativul bate multiplii… dar doar temporar

Pe termen scurt, narrativul pieței poate distorsiona percepțiile și împinge evaluările în extreme. Dar pe termen lung, multiplii tind să revină la medii istorice, iar realitatea fundamentală se impune. Investitorii inteligenți folosesc PER-ul nu ca pe un oracol, ci ca pe un instrument de validare într-un context mai larg.

Lecție practică pentru investitori

Nu te lăsa păcălit de un PER aparent mic sau îngrozit de unul foarte mare. Pune întrebări: Ce reflectă acest multiplu? Este el consistent cu trendurile de câștiguri, cu sectorul, cu ciclul economic?
PER-ul nu este adevărul absolut, dar poate deveni o busolă utilă atunci când navighezi într-o piață zgomotoasă, dominată de emoții și narative volatile.