În România, relația cu banii este adânc influențată de istorie, traume economice colective și lipsa educației financiare formale. Dincolo de calcule și investiții, deciziile financiare sunt dominate de emoții, mai ales frica de risc și speranța de câștig rapid. Aceste două forțe opuse modelează comportamentele românilor într-un mod unic și adesea contradictoriu.

Frica de risc: moștenire culturală și protecție instinctivă

Românii au trăit zeci de ani într-un sistem care nu încuraja inițiativa personală, economisirea pe termen lung sau investițiile. După 1989, instabilitatea economică, inflația galopantă și crizele bancare (precum FNI și Caritas) au adâncit suspiciunea față de orice formă de risc financiar.

Această frică se manifestă prin:

• Aversiunea față de investiții volatile: Mulți preferă depozitele bancare cu dobânzi reale negative în locul fondurilor de acțiuni sau ETF-urilor.
• Preferința pentru proprietăți imobiliare: „Să nu pierd nimic” e mai important decât „să câștig ceva”.
• Evitarea piețelor bursiere: Sub 1% din români investesc la BVB, în timp ce milioane își lasă economiile blocate în conturi curente.
• Mentalitatea de „mai bine puțin, dar sigur”: Siguranța iluzorie în fața inflației e preferată în detrimentul educației financiare și planificării strategice.

Speranța de câștig: mirajul îmbogățirii rapide

În același timp, românii sunt atrași de oportunitățile care promit profit rapid, fără efort, fără expertiză și fără asumare reală. De aici vine și succesul ocazional al schemelor piramidale, al investițiilor speculative și al promisiunilor de „dobânzi garantate”.

Această speranță se traduce în:

• Goana după crypto „care explodează”: Mii de români investesc în monede necunoscute, fără fundament, doar pe baza zvonurilor.
• Trading fără educație: Platforme cu reclame agresive atrag români care confundă tranzacționarea cu pariurile sportive.
• Participarea la „chilipiruri”: Dorința de profit fără muncă favorizează decizii impulsive și lipsa analizei.
• Neîncrederea în proces, încrederea în noroc: „Dacă prind una bună, dau lovitura” devine mantra celor fără plan, dar cu speranțe mari.

Combinația periculoasă: paralizia decizională și saltul în necunoscut

Cei mai mulți români se află într-un punct de dezechilibru: prea temători să investească rațional, dar suficient de frustrați cât să riște irațional.
Această dinamică blochează educația financiară reală și menține o masă mare de populație într-o zonă de pasivitate economică sau de hazard inconștient.

Psihologia banilor în România e dominată de trei credințe toxice:

1. „Nu mă pricep, deci mai bine nu fac nimic”
2. „Trebuie să dau lovitura, altfel n-am nicio șansă”
3. „E prea târziu pentru mine să învăț despre bani”

Cum se poate schimba această mentalitate?

• Prin educație financiară practică, nu doar teoretică: cum funcționează inflația, randamentul compus, diversificarea.
• Prin modele locale de succes: exemple de români care investesc strategic, nu doar cu bani mulți, ci cu disciplină.
• Prin demitizarea riscului: să înțelegem că riscul nu e dușmanul, ci partenerul oricărui câștig pe termen lung.
• Prin reeducarea relației cu banii: banii nu sunt „murdari”, „periculoși” sau „pentru alții”. Sunt un instrument care reflectă deciziile noastre.

Psihologia banilor în România este încă în tranziție.
Între frică și speranță, românii învață treptat că soluția nu e nici să eviți complet riscul, nici să-l îmbrățișezi orbește, ci să-l înțelegi. Adevărata libertate financiară începe acolo unde dispare teama de a greși și apare dorința de a învăța.