Sezonul de raportări financiare (earnings season) este una dintre cele mai așteptate perioade pentru traderii de opțiuni. Companiile listate pe bursă își publică rezultatele trimestriale, iar piața reacționează uneori exploziv în sus sau în jos. Aceste mișcări, adesea imprevizibile, pot părea ocazia perfectă pentru a genera randamente rapide și consistente cu ajutorul opțiunilor. Dar realitatea e mai complexă: între oportunitate și hazard, strategiile asimetrice cu opțiuni în jurul earnings-urilor pot fi fie arme tactice, fie ruletă pură.

O strategie este considerată asimetrică atunci când riscul este limitat, dar potențialul de profit este disproporționat, în funcție de un anumit scenariu. În contextul earnings-urilor, aceste scenarii sunt construite în jurul ideii că acțiunea va avea o mișcare mai amplă (sau mai mică) decât se așteaptă piața. Aici intervin opțiunile, instrumente care permit construcția de poziții cu profiluri de risc bine definite, dar cu rezultate puternic influențate de volatilitate, direcție și timp.

Un exemplu clasic de strategie asimetrică este long straddle-ul: cumperi un call și un put la același strike și aceeași scadență, mizând pe o mișcare puternică, indiferent de direcție. În teorie, dacă acțiunea explodează în sus sau se prăbușește, câștigul pe una dintre opțiuni va depăși costul total. Dar în practică, problema vine din volatilitatea implicită (IV), care atinge valori maxime înainte de raport și se prăbușește imediat după fenomen numit „IV crush”.

Așadar, chiar dacă acțiunea se mișcă în direcția așteptată, dar mai puțin decât a „prețuit” piața, traderul poate înregistra pierderi. De aceea, strategiile asimetrice trebuie să țină cont nu doar de direcție, ci și de mărimea mișcării așteptate și de contextul IV.

O alternativă este debit spread-ul direcțional (ex: call spread sau put spread): cumperi o opțiune in-the-money sau at-the-money și vinzi una out-of-the-money. Asta reduce costul poziției, dar limitează și profitul maxim. Această strategie este mai potrivită când ai o opinie clară despre direcția în care va reacționa acțiunea și când vrei să controlezi expunerea la IV.

Pentru traderii mai conservatori, există strategii de tip credit spread sau chiar iron condor, care profită din lipsa de mișcare post-earnings. Dacă prețul rămâne într-un interval bine definit, vânzătorul de opțiuni colectează prima. Dar aceste strategii sunt expuse la riscul unui gap neașteptat, care poate șterge întreaga poziție.

Ceea ce transformă aceste strategii în ruletă nu este strategia în sine, ci atitudinea traderului. Mulți intră în poziții cu speranța unui „home run”, dar fără să evalueze:
– cât de mult a mișcat acțiunea la earnings-urile trecute
– care este IV-ul actual comparativ cu media istorică
– ce așteaptă piața în termeni de guidance și estimări EPS
– ce spune analiza tehnică despre zonele de suport/rezistență

Un alt pericol este supraponderarea pe un singur raport. Din dorința de profit rapid, traderii își asumă poziții disproporționate în jurul earnings-urilor unei companii high-beta (ex: Tesla, Nvidia, AMD), ignorând complet riscul unui gap brutal.

Strategiile asimetrice bine executate pot aduce randament, mai ales când sunt parte dintr-un portofoliu diversificat de idei, cu expunere controlată și disciplină în execuție. Dar fără un plan clar, fără evaluarea corectă a riscului și fără respectarea regulilor de management al capitalului, aceste strategii se transformă într-un joc de noroc cu iluzia controlului.

Opțiunile în jurul earnings-urilor oferă un cadru ideal pentru gândire asimetrică, dar doar pentru cei care știu să calculeze probabilități, să interpreteze volatilitatea și să renunțe la iluzia că „știu ce va face piața”. Nu fiecare earnings e o oportunitate. Uneori, cea mai bună strategie e să nu tranzacționezi deloc.